Povestea lucrurilor
E toamna. E vremea recoltei si timpul pare sa tina cu agricultorii grabiti sa isi umple hambarele cu roadele muncii lor de peste an.
Pentru ca sunt putini aceia care stiu cum se recoltau si se depozitau nucile in urma cu cateva zeci de ani, e bine-venita o incursiune fotografica in arhaicele timpuri ale inceputurilor exploatatiilor de nuc din Franta.
Fiecare ferma din zonele traditionale de productie de nuci era gandita astfel incat si terenul si cladirile construite sa indeplineasca cat mai bine rolul lor de productie si depozitare a fructelor si semintelor oleaginoase.
Si in Franta se proceda cum se procedeaza inca si acum in Romania: nucii erau batuti cu prajini lungi , pentru ca inca nu exista tehnologia scuturarii nucilor cu ajutorul vibratoarelor. Firesc, urma stransul nucilor de pe jos cu mainile goale….
Spalatul nucilor la pompa de apa a fost abandonat treptat, treptat in favoarea spalatului cu ajutorul unei instalatii manuale din lemn.
Inainte de uscare, si atunci ca si acum, nucile erau supuse unui triaj amanuntit, astfel incat in uscator sa nu intre decat nucile sanatoase si cu o sudura de foarte buna calitate a valvelor cochiliei.
In sfarsit…. nucile au ajuns in uscator, in bataia vantului:
Si-apoi, dupa ce bruma e prezenta in zori de zi, nucile iau calea morilor de ulei.
Undeva prin Franta, intr-un sat uitat de lume, inca mai functioneaza si acum o moara de ulei facuta prin secolul al XVI-lea. E actionata de puterea apei. Si astazi se respecta aceleasi retele folosite acum cateva secole pentru extragerea uleiului de nuca si a celui de alune.
